În cadrul Lunarului de conștientizare a cancerului mamar, Institutul oncologic vă aduce la cunoștință în continuare informații și sfaturi utile despre cancerul mamar.
Nu uitați – doar împreună putem învinge cancerul mamar! Continuăm să publicăm interviul cu Doamna Dr. Larisa Sofroni, doctorul habilitat, medic mamolog în cadrul IMSP Institutul Oncologic.
Care sunt factorii de risc pentru apariția cancerului mamar?
Factorii de risc ai bolilor neoplazice sunt acele aspecte care în mod direct sau indirect, prin simplă acțiune sau în asociere, pot determina apariția leziunilor canceroase la nivelul organismului uman. Reducerea expunerii la anumiți factori de risc poate duce la scăderea numărului de îmbolnăviri prin boli neoplazice.Factorii de risc pentru cancerul de toate localizările, inclusiv și pentru cel mamar, sunt repezentați de către:
- Factorii exogeni ( agenții fizici, chimici și biologici);
- Factorii endogeni (legați de funcţia reproductivă, de dereglările endocrino-metabolice definite de patologiile concomitente și factorul genetic).
Ținând cont de faptul, că cancerul mamar, este o formă hormono-dependentă de cancer, pe primul loc în etiopatogeneza acestuia se situează factorii de risc care direct sau indirect pot deregla statutul hormonal al organismului. Un rol important îl au: factorii funcţiei reproductive menarhă precoce (mai devreme de 12 ani), menopauză tardivă (mai târziu de 55 de ani), ciclul menstrual neregulat.
Femeile care nu au născut (nulipare) sunt mai vulnerabile la cancerul de sân, deoarece după naştere se stabileşte nivelul normal de prolactină în organism (el scade cu 40% de la nivelul iniţial). Riscul de a face un cancer mamar creşte odată cu vârsta la care femeia naşte primul copil (femeile care au avut prima sarcină la vârsta de peste 35 de ani au riscul de a face CGM de trei ori mai mare, decât femeile care au născut prima dată la 18 ani).
Femeile care nu alăptează copiii sau îi alăptează puţin au un risc major de îmbolnăvire. În timpul lactaţiei se normalizează concentraţia prolactinei, progesteronului, estrogenilor, glucocorticoizilor şi a hormonului de creştere, care acţionează benefic asupra ţesutului glandular.
Întreruperea sarcinilor este un factor major în apariția cancerului mamar. Afirmarea rolului etiologic al avorturilor se bazează pe stabilirea corelaţiei între dereglările hormonale severe în organismul femeii şi întreruperea sarcinii. S-a stabilit că atât graviditatea, cât şi întreruperea acesteia, provoacă în organism dereglări hormonale ireversibile, ce influenţează asupra multor organe, în special a celor hormonal dependente: glandele mamare, ovare, glanda tiroidă, endometru, etc.
Patologiile organelor sistemului genital au o pondere majoră în declanșarea neoplaziilor mamare. Printre afecţiunile organelor genitale ce contribuie la dezvoltarea CGM sunt : miomul uterin, endometrioza, polichistoza ovariană, cărora le este caracteristică hiperestrogenimia. Procesele inflamatorii ale ovarelor provoacă modificări structurale şi funcţionale în sistemul hipofizo-ovarian. În aceste cazuri se dereglează fixarea de către miometriu a estrogenilor şi, respectiv, o cantitate mare de estrogeni se fixează în ţesutul glandular.
Femeile la care au fost depistate patologii benigne şi stări precanceroase ale glandelor mamare sunt mai frecvent afectate de cancer. De exemplu, în cazul maladiilor fibro-chistice, forma proliferativă riscul de apariție a cancerului este de aproximativ de 20-30 de ori mai mare, decât la populaţia sănătoasă. Iată de ce, femeile depistate cu aceste patologii necesită tratament și supraveghere în dinamică pentru a monitoriza evoluția proceselor. Etiopatogeneza acestor maladii este determinată de predominarea estrogenilor şi deficienţa progesteronului.
Ereditatea – în cadrul cancerului mamar se produc o serie de modificări genetice în structura celulelor sănătoase cu transformare în celule canceroase.
În ultima perioadă, tot mai multe femei tinere sunt depistate cu această maladie. Cum se explică acest lucru?
În general, se socoate, că cancerul este maladia vârstei înaintate, dar, cu părere de rău, în ultimul timp, cancerul a „întinerit” aproximativ cu 10 ani . Se denotă acest fapt prin prezența a mai multor factori de risc care afectează femeile de vârsta tânără: patologiile sistemului organelor reproductive, a glandei tiroide, administrarea preparatelor hormonale cu scop de contracepție, prezența avorturilor, nuliparitatea, refuzul la alăptarea copiilor la sân, acțiunea razelor ultraviolete asupra țesutului glandular ( bronzatul topless, ședințe repetate de solariu, etc.).
Dacă ne referim la cele 1177 paciente luate la evidență în anul 2019 în categoria de vârstă 25-50 ani au fost 27% cazuri (318 paciente), în vârsta de la 50-60 ani s-au adresat 22,5% ( 266 paciente). Desigur, aceste paciente sunt femei tinere, active, încadrate în câmpul muncii.
Cum se explică că multe femei, deși observă că apare o anumită problemă la una dintre glandele mamare, nu cere ajutor și încearcă să soluționeze singură problema prin metode tradiționaliste. Ați avut astfel de paciente?
Cu părere de rău, când se depistează vreo problemă la glandele mamare, majoritatea femeilor intră în panică. Pentru mulţi oameni cancerul reprezintă apogeul bolii fizice şi suferinţei umane fiind echivalat cu durerea extremă, mutilarea corpului, agonie prelungită şi moarte inexorabilă. Anxietatea provocată de un astfel de diagnostic este atât de intensă, încât deseori cuvântul cancer nu este pronunţat în faţa pacientei. În astfel de situații persoana ignoră progresele chirurgiei, radioterapiei, chimioterapiei, imunoterapiei, care au modificat prognosticul multor forme de cancer. Costul acestei ignoranţe se traduce prin atitudini dominate de convingerea că nu este nimic de făcut pentru a preveni această fatalitate, prin întârzierea prezentării la medic la primele suspiciuni, prin complianţa redusă la tratament interpretat ca o suferinţă suplimentară şi inutilă, prin depresie şi disperare la aşa-zisa neputinţă a medicinii şi medicului. Perceperea maladiei ca o experienţă fatală conduce deseori la adoptarea unei atitudini pasive şi resemnate.
Eu personal nu posed experienţa bogată în folosirea remediilor naturiste în medicină, însă în ceea ce priveşte oncologia sunt categoric împotriva tratamentului netradiţional aşa cum ar fi: urinoterapia, folosirea gazului, alcoolului în concomitență cu uleiul rafinat, foamea, etc. Dacă la început pacientele pot simți o ușoară ameliorare a stării generale, aceasta se datorează numai efectului psihoterapeutic, însă maladia continuă să progreseze, imunitatea să scadă, organismul să slăbească. În așa cazuri, pacientele se adresează după ajutor la oncolog prea târziu, când specialiștii nu mai pot administra toate metodele radicale de tratament.
Cu părere de rău, cu așa problemă noi, oncologii, ne întâlnim foarte des. Femeile vin disperate, confuze, depresive. Deseori este foarte dificil de a comunica cu așa persoane, de a le convinge să accepte investigațiile și tratamentul specific. Mai complicat este, când deciziile sale incorecte sunt susținute și de familiile lor.
