Institutul Oncologic marchează Ziua Mondială de prevenire a suicidului

Anul 2019 este al doilea an când Ziua Mondială de Prevenție a Suicidului se desfășoară cu îndemnul Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului! care se va păstra și pentru Ziua Mondială de Prevenție a Suicidului organizată și în anul 2020.

Acest îndemn a fost ales de către Asociația Internațională de Prevenție a Suicidului pentru a accentua asupra importanței colaborării eficiente în prevenirea sinuciderii la nivel mondial. Având cu toții o contribuție de adus doar împreună vom putea face față provocărilor legate de comportamentul suicidar în societatea contemporană.

Prevenirea suicidului rămâne o provocare universală deoarece, în fiecare an, suicidul se află printre primele 20 de cauze de mortalitate la nivel global la toate vârstele, fiind responsabil pentru peste 800 mii de decese sau o moarte la fiecare 40 secunde prin suicid.

În Republica Moldova au fost înregistrate 489 de cazuri de suicid în anul 2018 față de 506 în 2017, inclusiv printre copii cu vârstă de 17 ani respectiv 9 și 16 cazuri.

Fiecare viață pierdută reprezintă partenerul, copilul, părintele, prietenul sau colegul cuiva.  Adică la fiecare caz de moarte prin suicid cca 135 de oameni trăiesc o suferință intensă ori sunt afectați într-un fel. La nivel global 108 mil de oameni anual sunt afectați de comportamentul suicidar – suicidul, ideația suicidară și tentativa de suicid. Se estimează că la fiecare caz de suicid, alte 25 de persoane au o tentativă de suicid și mulți alții au gânduri serioase de suicid.

 Suicidul este rezultatul confluenței factorilor genetici, psihologici, sociali, culturali și a altor factori de risc, care uneori se asociază și cu traume sau pierderi. Cei care își iau propria viață reprezintă un grup heterogen, cu factori cauzali unici, complecși și variați, precedând actul final, care pentru experții prevenției suicidului reprezintă  provocările ce vor putea fi depășite prin adoptarea unei abordări coezive și multilaterale în prevenția suicidului.

 Prevenția suicidului este posibilă și tu însuți reprezinți un om cheie în această prevenție! Fiecare poate face o diferență – ca membru al societății, ca și copil, părinte, prieten, coleg sau vecin. Poți trage un semnal de alarmă referitor la această problemă, să te educi pe tine și pe alții cu privire la cauzele și semnalele de alarmă ale suicidului, să arăți compasiune și să iți pese de cei care sunt în suferință în comunitatea ta, să pui sub semnul întrebării stigma asociată suicidului, comportamentului suicidar și problemelor de sănătate mintală, să-ți împărtășești propriile experiențe.

Mai multe cazuri de suicid în cazul bolnavilor de cancer

 

Un nou studiu indică faptul că riscul sinuciderii creşte semnificativ în primul an după diagnosticul de cancer, iar această creştere variază în funcţie de tipul de cancer.

Publicate în jurnalul CANCER al American Cancer Society, descoperirile indică importanţa pentru monitorizarea riscului de sinucidere la pacienţii diagnosticaţi cu cancer, pentru a asigura susţinerea acestora, scrie EurekAlert.

Suicidul este a zecea cauză a decesului în Statele Unite, iar incidenţa acestor cazuri este mai ridicată la bolnavii de cancer decât la populaţia generală. Pentru a estima riscul suicidului în perioada de un an de la stabilirea diagnosticului de cancer, o echipă formată din Hesham Hamoda de la Boston Children’s Hospital/Harvard Medical School şi Ahmad Alfaar de la Charité – Universitätsmedizin Berlin, au examinat informaţii cu privire la pacienţii cu cancer din baza de date Surveillance, Epidemiology, and End Results (SEER), între anii 2000 şi 2014.

„Este cel mai mare studiu care analizează tiparele riscului de sinucidere după un diagnostic de cancer în populaţia Statelor Unite”, a precizat Anas Saad, autorul principal al studiului de la Ain Shams University din Cairo, Egipt.

Dintre cei 4.671.989 pacienţi din studiu, 1.585 s-au sinucis în primul an de la diagnostic. Acesta este un risc de două ori şi jumătate mai mare decât în populaţia generală.

Statistici

În 2015, Ungaria a raportat cea mai mare rată standardizată a mortalității pentru cancerul pulmonar și cancerul colorectal dintre statele membre ale UE.

În 2015, cele mai scăzute rate standardizate ale mortalității prin sinucidere în rândul statelor membre ale UE s-au înregistrat în Cipru și Grecia.

În UE, ratele standardizate ale mortalității au fost mai ridicate în rândul bărbaților decât în rândul femeilor pentru aproape toate cauzele principale de deces în 2015.

Prevenirea și controlul. Sinuciderile pot fi prevenite, iar pentru a preveni suicidul și tentativele de suicid există un șir de măsuri care pot fi întreprinse la nivel de populație, sub-populație și individuale. Dintre acestea vom specifica următoarele: reducerea accesului la mijloacele de sinucidere (de exemplu, pesticide, arme de foc, anumite medicamente); raportarea de către mass-media într-un mod responsabil; introducerea politicilor privind reducerea consumului nociv al alcoolului; identificarea precoce, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu tulburări mentale și consum de substanțe, dureri cronice și stres emoțional acut; instruirea lucrătorilor medicali nespecializați în evaluarea și gestionarea comportamentului suicidar; îngrijirea și supravegherea persoanelor care au avut tentative de sinucidere și acordarea de sprijin comunitar.

Răspunsul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)

 

          OMS recunoaște că sinuciderea reprezintă o prioritate în domeniul sănătății publice. De asemenea, urmărește să încurajeze și să sprijine țările să dezvolte sau să consolideze strategii cuprinzătoare de prevenire a sinuciderilor într-o abordare multisectorială în materie de sănătate publică.

Suicidul este una dintre condițiile prioritare din Programul de acțiune pentru sănătatea mintală (mhGAP) lansat în 2008, care oferă orientări tehnice bazate pe dovezi pentru a spori furnizarea de servicii și îngrijirea în țări pentru tulburări psihice, neurologice și de consum de substanțe. În Planul de acțiune privind sănătatea mintală a OMS pentru anii 2013-2020, statele membre s-au angajat să depună eforturi pentru atingerea obiectivului global de reducere a ratei de suicid cu 10% până în 2020. În plus, rata mortalității prin suicid este un indicator al obiectivului 3.4 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă: până în 2030, de a reduce cu o treime mortalitatea prematură din cauza bolilor necomunicabile prin prevenire și tratament și de a promova sănătatea mintală și bunăstarea.

 

Ia un minut

Ia un minut să vă adresați cuiva din comunitatea dvs. – un membru al familiei, un prieten, un coleg sau chiar un străin – ar putea schimba cursul vieții altuia.

Persoanele care au supraviețuit unei tentative de sinucidere trebuie să ne învețe mult despre modul în care cuvintele și acțiunile altora pot fi importante.

Oamenii sunt adesea reticenți să intervină, din mai multe motive, inclusiv frica de a nu ști ce să spună. Este important să ne amintim, că nu există o formulă specifică. Empatia, compasiunea, îngrijorarea sinceră, cunoașterea resurselor și dorința de a ajuta sunt esențiale pentru prevenirea unei tragedii.

Un alt factor care împiedică persoanele să intervină este îngrijorarea de a înrăutăți situația. Această ezitare este de înțeles, întrucât sinuciderea este o problemă dificil de abordat, însoțită de un mit care sugerează că vorbind despre aceasta poate instiga persoanele vulnerabile să contemple ideea sau să declanșeze actul.

Dovezile sugerează că nu este cazul. Oferta de sprijin și ascultarea sunt mai susceptibile să reducă stresul, spre deosebire de exacerbarea acesteia.

Trebuie să ne uităm la cei care nu fac față. Persoanele aflate în suferință nu caută deseori sfaturi specifice.

Semnele de avertizare ale sinuciderii includ: lipsa de speranță, furie, furie necontrolată, căutare de răzbunare, acțiune nechibzuită sau implicare în activități riscante – aparent fără a gândi, consumul crescut de alcool sau droguri, retragere de la prieteni, familie și societate, anxietate, agitație, insomnie sau somnolență și schimbări de dispoziție dramatice.

Ascultarea cu compasiune, empatie și lipsă de judecată poate ajuta la restabilirea speranței. Putem să ne conectăm cu ei să îi încurajăm să-și spună povestea. Acest mic gest contează mult.

• Ia un minut pentru a observa ce se întâmplă cu tine, familia ta, prietenii și colegii tăi.

 

• Ia un minut să începeți o conversație dacă observați ceva este diferit.

 

• Ia un minut pentru a afla ce ajutor este disponibil atât pentru dvs. cât și pentru alții.