Institutul Oncologic marchează Ziua mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei

La 24 martie este marcată în fiecare an Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei (TBC), cu scopul de a atrage atenţia asupra cauzelor acestei boli, dar şi de a transmite informaţii referitoare la prevenţia şi tratamentul acesteia.
Data de 24 martie a fost aleasă de Uniunea Internaţională Împotriva Tuberculozei, în 1982, ca zi internaţională dedicată eradicării tuberculozei, deoarece la 24 martie 1882, bacteriologul german Robert Koch a informat oficial comunitatea ştiinţifică internaţională că a descoperit bacilul TBC, ceea ce a deschis calea spre diagnosticarea şi vindecarea acestei boli. În 1995, ziua de 24 martie a fost recunoscută oficial ca zi mondială de luptă împotriva TBC, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Fundaţia Regală Olandeză Împotriva Tuberculozei au organizat un eveniment de amploare în Haga, precizează site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), www.who.int.

În fiecare an, 10 milioane de persoane se îmbolnăvesc de tuberculoză (TBC). În ciuda faptului că este o boală care poate fi prevenită şi vindecată, 1,5 milioane de oameni mor în fiecare an din cauza tuberculozei. Cele mai vulnerabile persoane în faţa TBC, care pot ajunge la deces, sunt cele cu HIV, precizează site-ul www.who.int/campaigns/world-tb-day/world-tb-day-2021.

În 2021, sloganul Zilei mondiale de luptă împotriva tuberculozei este „The Clock is Ticking”, care transmite mesajul că la nivel mondial nu mai este suficient timp să acţioneze în conformitate cu angajamentele luate de liderii globali, mai ales în contextul pandemiei COVID-19, care pune în pericol procesul de eradicare a TBC şi asigurarea unui acces echitabil la prevenire şi îngrijire, întrucât foarte multe dintre eforturile medicilor şi spitalelor sunt canalizate, în actuala situaţie, către vindecarea bolnavilor COVID-19.

Tuberculoza se transmite prin aer, în special în încăperi neaerisite. În aer liber,

tuberculoza se transmite extrem de greu, mai ales când este însorit – razele soarelui distrug imediat bacteria. Chiar dacă e contactată, îmbolnăvește în jur de 10% din oameni, în special pe cei cu imunitate scăzută. Se manifestă prin tuse, oboseală și uneori febră. Fiindcă boala „mănâncă” plămânii, pacienții care o poartă de mai multe luni încep să tușească sânge. Abia atunci, cei mai mulți merg la medic.

În lume, tuberculoza rezistentă face peste 150.000 de victime anual, iar o mare problemă rămâne faptul că sunt diagnosticați doar vreo 25% dintre cei care poartă boala – cei nediagnosticați o transmit mai departe și au mai puține șanse de vindecare pe măsură ce trece timpul.

Înainte de inventarea antibioticelor, odihna și mâncarea bogată erau singurele rețete prescrise pentru tratarea tuberculozei. Cei mai afectați erau săracii, care nu aveau acces la hrană corespunzătoare, de aceea tuberculoza e cunoscută drept „boala săracilor”.

TBC și Cancerul bronhopulmonar (CBP)

Cancerul bronhopulmonar (CBP) a devenit una din principalele cauze mondiale de deces, cauză care însă, poate fi prevenită. CBP este o tumoră de extremă gravitate, în care semnele clinice apar tardiv, cu evoluţie asimptomatică în majoritatea cazurilor (7/8 din cazuri).  Pacienţii cu rată crescută de supravieţuire sunt cei diagnosticaţi în stadii precoce, rezecabile, fapt ce indică necesitatea diagnosticului în astfel de stadii, preclinice şi detecţia, ca şi tratarea, leziunilor preneoplazice. CBP este mai frecvent la bărbaţi decât la femei, cu un raport B/F de 2-6/1, raport care tinde să scadă. De asemenea, CBP este mai frecvent în mediul urban faţă de mediul rural. Vârsta medie la diagnostic este de 50 de ani la bărbaţi şi peste 60 de ani la femei.

În timp ce principala cauză a CBP este bine cunoscută (fumatul), alte cauze acţionează sinergic cu aceasta în creşterea riscului (radonul, expunerile ocupaţionale, poluarea, dieta). Date noi susţin rolul determinanţilor genetici în riscul de apariţie al CBP. În timp ce epidemiologia “tradiţională” a stabilit carcinogenitatea fumului de ţigară, epidemiologia moleculară încearcă să caracterizeze secvenţa modificărilor moleculare şi celulare care apar pe măsură ce celulele non-maligne se transformă în celule maligne şi să definească factorii care determină susceptibilitatea la fumul de ţigară. Biomarkerii expunerii, doza, susceptibilitatea şi leziunile genetice permit investigaţiilor epidemiologice să definească căile specifice carcinogenezei umane.

Diagnosticul paraclinic în cancerul bronhopulmonar (CBP) are următoarele obiective: – confirmarea diagnosticului; – stabilirea tipului histologic; – realizarea unui bilanţ de extensie. Trei metode de diagnostic furnizează informaţii maxime în evaluarea CBP: examenul radiologic, tomografia computerizată (CT), bronhoscopia şi citologia sputei. Celelalte metode sunt indicate ţinând seama de datele clinice şi de cele ale explorărilor necesare stadializării CBP şi a stabilirii indicaţiei chirurgicale. Examenul radiologic este metoda cea mai larg folosită pentru diagnosticul CBP. Radiografia pulmonară simplă este adesea completată de tomografia convenţională, tomografia computerizată (CT), rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi foarte rar de bronhografie, astăzi.

În ultimii ani s-au adaugat noi terapii moleculare în tratamentul NSCLC – inhibitorii receptorului factorului de creştere epidermal (EGFR), agenţi care au ca ţintă celulele vasculare endoteliale, inhibitori ai metaloproteinazelor matricei, inhibitorii farnesiltransferazei, retinoizi, inhibitorii proteosomilor şi inhibitorii kinazei raf/MAP (protein-kinaze activate mitotic) – precum şi tratamentul endoscopic paleativ. Aceste progrese notabile în 67 58 diagnosticul pozitiv și tratamentul neoplasmului bronhopulmonar vor atrage cu siguranță o îmbunătățire a supraviețuirii pentru pacienți în următorii ani.